CLASA XI A - Pagini personale
Balajel Horia (Rica)
Bucuresti
Email: julietabalajel@yahoo.com
Va saluta 'integrala' amintindu-mi cu nostalgie de orele de matematica cu d-l profesor Otescu de la care am primit aceasta porecla!
Eram asemanator ca silueta si la fel de tacut!!! Acum seman cu o paranteza uriasa!
Am inceput ca inginer de foraj la Trustul petrolului Moinesti , pentru ca nu aveam ce fora pe Calea Victoriei si fiindu-mi dor de capitala, am terminat ASE-ul la Iasi ,revenind in Bucuresti in 1976 ca economist.
In toata perioada de dupa terminarea liceului si pana in 1991 am jucat volei in diverse echipe de div.A (Steaua,Otelul Galati,Viitorul Bacau) si div.B (IOR,Metalul ) la batranete.
Am iesit la pensie ca sef serv. investitii la Prospectiuni S.A Bucuresti unde am fost coleg cu Bajenaru C-tin (cel dinaintea mea la catalog ).
Fiind un baiat cu inima zburdalnica de tanar acum sufar de flutter artrial si arteropatie obliteranta.Imi pare rau ca nu pot participa la intalnirea de 50 de ani fiind programat pt.o ablatie , dar va asigur ca la 75 de ani de la absolvire ne vom revedea!!!
P.S.: Am atasat o fotografie actuala cu noua mea ocupatie : Fotomodel pentru sculptor in pepeni.
MONICA STEPAN ( POPESCU)
Bucuresti
M-am nascut in Romania, Bucuresti, in toamna anului 1946.
Am avut o copilarie fericita, ocrotita de parinti si obisnuita sa nu cer mai mult decat mi se poate da. Casa in care locuiam avea o curte mare, frumoasa, plina de flori, de pomi si de animale, in care eu si trupa de copii de varsta mea din vecini ne simteam ca in rai. Verile mi le petreceam la bunici, impartita intre munte si ses, intre Regat si Ardeal si participand cu entuziasmul si aviditatea specifice copilariei la viata satelor respective.
La sase ani(1952) parintii m-au inscris la gradinita. Institutia nou infiintata in cartier, situata intr-o casuta mica de pe Drumul Sarii, aproape de Razoare( cea in care acum se afla Casa de casatorii a sectorului) avea o educatoare si cca. 10 vasnici invatacei, printre care si eu. Cu unii dintre acestia aveam sa ma mai intersectez pe drumul vietii. Sa nu va mirati daca o sa intalniti in povestirea mea sintagma ”nou infiintat/a” de multe ori. Intr-adevar, in drumul meu, am avut parte de multe “inceputuri” si asta mi-a placut foarte mult cu toate ca de felul meu sunt coservatoare. Sau tocmai din aceasta cauza…
Si a venit si timpul sa merg la scoala - scoala.
Primii trei ani de scoala i-am facut la scoala de fete nr. 147, situata pe Bd. Ghencea chiar inainte de calea ferata(astazi, Trafic greu). In clasa a IV-a, odata cu infiintarea scolilor mixte, m-am mutat la scoala mixta nr.146, cea de la Sebastian. Au urmat clasele V-VII, la scoala mixta nr.148, de pe Panduri. Aici am dat si examenul de admitere la noul liceul care urma sa-si deschida portile din toamna in Drumul Sarii, la doi pasi de casa mea.
Asa se face ca in anului 1960 am devenit eleva la Scoala medie nr. 36, clasa VIII A si mi-am regasit o buna parte din fostii colegi...de la gradinita pana la clasa a VII- a.
Cei patru ani de liceu au trecut in zbor.
Dirigintele clasei, Dl. profesor Ghidu Iancu Gh., a fost, de-alungul celor patru ani de liceu, mereu alaturi de noi, aproape ca un parinte, straduindu-se sa ne asigure profesorii cei mai buni, sa ne sfatuiasca nu numai cum sa invatam, dar si cum sa ne purtam, cum sa ne distram, cum sa ne infrumusetam viata cu putinul pe care il aveam.
Imi amintesc cu placere de iesirile la iarba verde si excursiile la munte sau de iesirile la cinematograf sau la teatru impreuna cu Dl. profesor Ghidu si Dl. profesor Ottescu; de “brigada artistica”al carei suflet era Dl. Ottescu (scenarist, regizor, scenograf) si de la a caror repetitii (erau o bucurie!!!) si spectacole nu lipsea nimeni; de echipa noastra de dansuri populare coordonata de Dna. profesoara Popescu Maria, apreciata la concursurile scolare; de faimoasa echipa de hambal baieti antrenata de Dl. profesor Popa (care imi fusese si diriginte in generala) la care noi fetele asiguram galeria…. Si, nu in ultimul rand, de sfaturile-lectii de comportament civilizat strecurate fin, ca un fapt divers, in timpul orelor de genetica si biologie de Dna profesoara Teodorescu.
A trecut si bacalaureatul…
Dupa absolvirea liceului in 1964, spre dezamagirea mamei, care ma visa la medicina, dar cu intreaga sustinere a tatei, am dat examen si…am reusit la Politehnica din Bucuresti, facultatea Energetica, sectia Termoenergetica. Optasem pentru Automatica(pe vremea aceea tot omul visa automatica) si destinul a vrut Termoenergetica si pentru asta ii multumesc.
In anul 1969 am absolvit facultatea si am fost repartizata la Institutul de Studii si Proiectari Energetice - ISPE Bucuresti, institutie in care mi-am desfasurat activitatea, timp de 27 de ani (1969 – 1996), in calitate de inginer proiectant/tehnolog (de la simplu pana la principal I) in cadrul unei sectii nou infiintate, la momentul angajarii mele:”Planificarea si Fundamentarea Dezvoltarii Sistemului Energetic”, colectiv “Dezvoltare centrale electrice”. Colectiv tanar(patru eram colegi de facultate, proasprti absolventi, restul cu doi-trei ani mai mari) care a devenit o adevarata a doua familie. Am fost impreuna la bine si la rau, cand am petrecut, cand ne-am casatorit, cand ne-am crescut copiii, cand am devenit bunici, cand ne-am ingropat parintii, cand am iesit la pensie. Si acum ne intalnim, cu multa placere, in fiecare trimestru la cate o mica “agapa”, de fiecare data in alta locatie si, ne-am promis sa nu ne lasam pana nu vizitam toate localurile din Bucuresti.
In anul 1971 m-am mutat in Cartierul Balta Alba si, spre parerea mea de rau, trebuie sa recunosc ca am rupt aproape toate legaturile cu vechiul meu cartier.
Tot in acest an (1971) m-am casatorit cu Adrian Popescu, fost coleg de facultate. Avem un baiat, Dan (1976), casatorit, care are, la randul sau doua fetite : Alexandra – Maria(2004) si Bianca – Ioana(2006). Locuiesc la 5-10 minute de noi si sunt ceea ce avem cel mai drag pe lume la ora asta.
In anul 1996, odata cu privatizarea ISPE-ului, colectivul din care faceam parte acum ca inginer principal specialist, a trecut in cadrul Ministerului Energiei, devenit pana in 1998 Regie nationala (RENEL), iar in 1998-2000 Companie nationala (CONEL).
Perioada 1991-1998 a costituit pentru mine, poate, cea mai ”efervescenta” perioada din punct de vedere profesional: cursuri de pregatire-perfectionare, sesiuni de lucru si conferinte in tara si in strainatate, colaborari la proiecte si programe internationale…
Asfel:
1991: Energy Pricing Reform Workshop, RENEL Training Center & Resource Management Associates of Madison, Inc. USA, Bucharest, Romania;
1992: Work- Session on “electricity Demand Forecasting and Planning for Power Plants Development” , MVMT, Budapest, Hungary;
1992: Work- Session on Energy Statistics, CE-ONU, Geneva, Switzerland;
1993: Interregional Training Course on Electric System Expansion Planning(WASP), Argonne National Laboratory, Argonne, Illinois, USA;
1994: Regional Training Course on Integrated Energy and Electricity Planning for Nuclear Power Development with Emphasis on the ENPEP Package, Paks, Hungary;
1995: Interregional Training Course on Electricity Demand Forecasting for Nuclear Power Planning(MAED), Argonne National Laboratory, Argonne, Illinois, USA;
1995: Work - Session on Greenhouse Gas Mitigation Analysis Using the Energy and Power Evaluation Programe (ENPEP), ANL,Argonne, Illinois, USA;
1997: Training Course on Natural Gas Pricing, Tariffs and Operational Twinning, Bucharest, Romania;
1997: Training Course on EFOM-ENV/AIMMS for Romanian Model, Bucharest, Romania.
Au fost 32 de ani frumosi de munca ca o mica particica din imensul angrenaj numit Sistemul Energetic National si trebuie sa recunosc ca mi-a placut ce am facut.
In anul 2001 m-am transferat, prin concurs, la nou infiintata “Autoritate Nationala de Reglementare in domeniul Energiei – ANRE”. Am activat la ANRE ca reglementator comercial si apoi ca expert pana in anul 2006, cand am iesit la pensie.
In perioada 2006-2010 am colaborat, pe baza de contract pe durata determinata, ca inginer in cadrul unui alt nou infiintat organism ”Observatorul Energetic National – OEN ” in cadrul SC Filiala ICEMENERG SA Bucuresti.
Din 2011 activitatea mea profesionala, practic, s-a incheiat si a venit vremea ca intreaga mea energie (cata a mai ramas) sa se canalizeze spre munca de “voluntariat” in cadrul familiei.
Daca ma simt realizata ?
Se spune ca un om se poate considera realizat daca, in viata lui, a construit o casa, a sadit un pom si a crescut un copil. Eu pot sa le bifez pe toate ca indeplinite, asa ca de ce sa nu ma simt implinita. Si munca de furnicuta isi are locul si rostul ei, nu toata lumea trebuie sa rastoarne universul.
Am avut parte de o munca pe care am facut-o cu placere, am o familie frumoasa, am doua nepotele pe care le iubesc nespus si …. acum ma pregatesc pentru REVEDEREA CU COLEGII DE LICEU DUPA 50 DE ANI DE LA ABSOLVIRE….E putin lucru ?...
Monica Popescu