CLASA XI B - Pagini personale

 

Marcel Carabineanu

203 Rue Des Percherons

Gatineau, Quebec, J8R 4A1, Canada

Tel: 819 643 4558

Email: m_carabineanu@yahoo.com

 

Dupa terminarea liceului am urmat cursurile Facultatii de Electronica si Telecomunicatii, Sectia Ingineri Fizicieni a Institutului Politehnic Bucuresti.  Am devenit Inginer Fizician dar tot restul vietii am profesat ca Inginer Electronist.  Dupa cateva stagii scurte pe la Combinatul Siderurgic Resita si Uzina Republica Bucuresti am lucrat apoi majoritatea timpului la Institutul de Fizica Atomica (IFA) de la Magurele, Bucuresti.  Am participat la realizarea unor acceleratoare de particule si lasere de putere fiind responsabil de partea electronica a acestor instalatii.

Din 1992, la varsta de 46 de ani, am emigrat in Canada unde am locuit pana in 2005 in Ottawa, provincia Ontario dupa care m-am mutat in oraselul Gatineau, provincia Quebec.  Cele 2 orase sunt invecinate si despartite de raul Ottawa.  Am emigrat impreuna cu sotia si cele doua fete.  Din acel moment pentru mine a fost important realizarea familiei pe ansamblu ceea ce a insemnat sa-i tin pe toti la un loc, intr-un oras mare cum era Ottawa, iar eu sa fiu pregatit sa migrez oriunde voi putea gasi de lucru.  Asa s-a intamplat ca a trebuit sa-mi schimb serviciul frecvent, in vreo trei randuri fiind plecat de acasa, pe perioade de circa un an, la Chalk River, Ontario (de 2 ori) si Regina, Saskatchewan. Am lucrat tot timpul in cercetare dar schimband domenii variate a trebuit sa invat in permanenta lucruri noi si sa ma mentin competitiv. Am inceput deci sa lucrez in fizica nucleara realizand partea electronica a unor spectrometre nucleare lucrate la Bubble Technologies in Chalk River, Ontario.  Am lucrat apoi la Neptec, Ottawa, in technologii video, unde am depanat si proiectat unele dispositive electronice destinate Statiei Spatiale Internationale in colaborare cu NASA. O alta activitate intensa a fost cea de Reverse Engineering la firma Semiconductor Insights, Ottawa, unde m-am specializat in tehnologia realizarii circuitelor integrate.  In final am lucrat la firma Nortel din Ottawa in domeniul telecomunicatiilor ca Signal Integrity engineer.

Ca realizare importanta, desi nu este mentionata undeva, o consider participarea mea in programul de cercetare al firmei Bubble Technologies Industries, din Chalk River, Ontario.  Am inceput sa lucrez la ei de pe cand firma avea circa 15 angajati.  Am conceput si implementat partea analogica de intrare (front end) a unor dispozitive nucleare, unde am inovat si introdus concepte noi ce fac de acum parte din aproape toate produsele acestei firme, fie ca sunt spectrometre nucleare, dozimetre, detectoare de explozibili (mine), detectoare de radiatii.

Din 2012 sunt pensionar.  Continui sa fiu activ, ca instructor de sah la scoli din Ottawa si Gatineau, pe toata durata anului scolar.

O mare parte din timp o petrec cu cei doi nepoti, cate unul de la fiecare fata.  O fata locuieste aproape de mine in Gatineau, iar cealalta la mica distanta (dupa standardele canadiene) in Ottawa. Ambele fete au terminat una un colegiu in informatica si cealalta o universitate in Stiinte Sociale si lucreaza in institutii ale guvernului federal Canadian. Sotia mea este pensionata recent si a lucrat de asemeni in informatica in cadrul guvernului federal Canadian.

Timpul a fost cam scurt dar considerand aceasta aventura canadiana  ca rezultat al unei munci de echipa, privind acum la ceea ce am infaptuit eu cat si ceilalti membri ai familiei, as putea sa ma declar multumit de ceea ce am realizat.

 

Viorel Ioan

Bucuresti

Email: viorelion0909@yahoo.com

 

Am facut Facultatea de Masini si Utilaje de Constructii-Bucuresti.
Dupa facultate am lucrat  1 an la Drumuri si Poduri Judetene Ramnicu Valcea, apoi din 1971 si pana-n 1990 am lucrat la IPIU(Institutul de Proiectari pt.Industria Usoara-Bucuresti),

1990 -1992 la COREF - Bucuresti (Constructii Refractare) si TILIB(Trustul de Inzidiri si Lucrari de Izolatii- Bucuresti)

Din 1992 am infiintat firma mea particulara de proiectare si executii in antrepriza pentru CUPTOARE INDUSTRIALE din INDUSTRIA de STICLARIE,CERAMICA si PORTELAN,VASE EMAILATE si ELECTROTEHNICA, firma care exista si azi.

Am lucrat numai in tara in colaborare cu firme de prestigiu din domeniu precum SAINT GOBAIN-Franta, HORN si SORG din Germania, GLASS SERVICE din Italia si din Cehia si mai multe firme din China.

M-am casatorit in 1970 dar sotia a decedat in 1983 (la 37 de ani), nu am avut copii.
In 1987 m-am recasatorit, am o fata din prima casatorie a sotiei mele, este arhitect si are un copil de 1 an si 9 luni, deci sunt proaspat bunic.

Pot spune ca de-alungul activitatii mele profesionale am proiectat cel putin un cuptor in toate fabricile de sticlarie si portelan din Romania, cam 30-40 la numar minimum si executia mai multor cuptoare de sticlarie dintre care cel mai reprezentativ a fost cel din 2006-2007 executat in antrepriza la Socitatea ISOVER - Ploiesti  sub contract cu firma HORN Germania, beneficiar SAINT GOBAIN Franta.

 

Emanuela Duduleanu (Cincu)

Bucuresti

em.cincu@gmail.com

 

Emanuela - Pagini Personale -29.04.2014 .doc (229376)

 

 

Mariana Heghibeli (Lazar)

Bucuresti

Buna!

Cand am absolvit liceul, acum 50 de ani, ma numeam Maria Heghibeli.
Dupa ce m-am casatorit in 1970, cu medicul militar Vasile Lazar, am devenit Maria Lazar.
Am absolvit  in 1971, Facultatea de Comert Interior din cadrul ASE.

In anul 1971 cand am adus pe lume prima fetita Cristina Gabriela am inceput sa lucrez la fosta APACA- Serviciul Plan Export.

Dupa 4 ani, in 1975, a aparut a doua fiica Roxana Venera.

Pot sa spun ca cea mai mare implinire o am pe plan familial. Am doua fete minunate de care sunt foarte mandra si un sot foarte bun care acum este medic de familie. Fata cea mare este chimista si are doi copii Raluca Ioana de 14 ani si Luca George de 9 ani. Fiica cea mica este psiholog si are tot doi copii Petru de 10 ani si Mihai de 5 ani.

De cand am iesit la pensie ma dedic in totalitate familiei, nepotilor minunati pe care mi i-a dat Dumnezeu. Raluca este eleva de 10 la scoala si de 3 ori consecutiv, campioana mondiala la dans sincron. Petru este pasionat de fotbal, Luca de baschet, iar Mihaita „Praslea cel Voinic” este haios si simpatic.

Am o viata frumoasa si sunt inconjurata permanent de familie si prieteni.

Am continuat sa ma bucur de-a lungul vietii de prietenia colegilor de liceu Georgeta Olaru si Gabriela Nicola alaturi de care am petrecut multe momente frumoase in acesti multi ani care au trecut.

Viata a fost generoasa cu mine si multumesc Bunului Dumnezeu pentru asta!

                                                                           Cu drag, Maria Lazar ( Heghibeli)

 

Eugenia (Gina) Ioanide (Ioan)

Freiburg, Germania

aquarelle@gmx.de

 

                     1964                         2014

 

Emotiile legate de apropiata noastra revedere ma indeamna sa-mi incep prezentarea direct cu anii de liceu, cei mai intensi pentru formarea mea viitoare, ani in care visam scenarii indraznete si-mi doream sa urmez tot felul de meserii. Pana la urma, groaza de stiintele politice, istorie si analize literare nesfarsite, m-au facut sa ma decid rapid, fara regrete catre stiintele exacte. 

Am urmat Facultatea de Metalurgie, din traditie frate-sora, o facultate destul de grea desi aparent impresia era ca se intra usor.

Din 1969 pina in 1992 am lucrat la « Institutul de cercetari si proiectari pentru sectoare calde », participind cu partea de documentare la lucrari de cercetare in domeniul turnatoriei de precizie.

In 1992 impreuna cu sotul meu Alexandru si cei doi copii, Daniel si Oana, am emigrat in Germania, «reintregind familia »... singura ruda a sotului existenta acolo fiind Domnul Profesor de Sport (de la scoala noastra) Rolly Manea (actualmente Schneider).

La 46 de ani am luat, cum se spune, totul de la capat: am inceput sa invat o limba noua, sa ma confrunt cu mentalitati diferite de cele cu care fusesem obisnuita pana atunci, sa-mi croiesc un drum nou. Mi-au usurat mult integrarea curatenia locurilor  ca si disciplina, corectitudinea si respectul oamenilor unul fata de celalalt.

Eforturile depuse ne-au adus binemeritate satisfactii. Copiii au terminat cu bine studiile (cind am emigrat baiatul avea 21 de ani , student anul II la TCM si fata era in clasa a X-a).

In 1998 dupa un an de invatat Programare am pasit  intr-un domeniu fascinant, care imbinand tehnica cu creativitatea se potrivea foarte bine inclinatiilor mele naturale. Ca Webdesigner mi s-au deschis orizonturi largi, cu noi posibilitati de lucru.

Odata cu iesirea la pensie am imbratisat arta acuarelei, un Hobby care-mi umple timpul si mai ales sufletul. Incerc mereu sa-mi imbogatesc tehnica si paleta, exersand  sau luand cursuri cu pictori consacrati. Micile expozitii locale imi dau curajul de a persevera. Daca aveti un moment de ragaz, va invit sa descoperiti lumea creatiilor mele, acuarele executate dupa motive fotografiate de mine sau de prieteni mai calatoriti. Va astept cu drag la adresele: www.eugenia-ioan.magix.net  

www.artabus.com/french/ginaalexioan/

Tot la capitolul  "mari satisfactii" adaug realizarile copiilor mei si ale celor doi nepoti (unul student in anul 3 la Fizica si celalalt elev in ultimul an de liceu), care ne aduc multumirea sufleteasca binemeritata.

Dragi colegi, astept sa ne revedem cu bine, sa ne amintim impreuna de anii de scoala presarati cu intimplari vesele si emotionante.

Gina Ioanide

 

 

Aurel Petrescu

Bucuresti

aurel.petrescu46@gmail.com


Dr. ec. AUREL PETRESCU
Aurel Petrescu.pdf (373498)

 

Georgeta Olaru

Coco Chanel 36
Montreal
Canada

 
 
Poate o sa va surprinda numele de Coco Chanel 36 pe care l-am adoptat, dar nu eu mi l-am pus ci una din minunatele si talentatele noastre colege care iubeste si apreciaza arta GINA IOANIDE.
Stiu ca nu ma cunoasteti asa cum nici eu nu va cunosc pe voi, deoarece timpul petrecut in scoala 36 a fost f. scurt, numai 2 ani si jumatate, timp in care nici eu nu m-am prezentat dar nici voi nu m-ati intrebat, dar o fac acum dupa 50 de ani.
 
Provin dintr-o familie a carui mama a fost o pictorita consacrata, clasa pictor Steriade si un tata inginer, dar cu o educatie muzicala elevata, cintind la pian si vioara, instrumente pe care le-a inpartit copiilor lui, vioara fratelui meu iar pianul mie.
Deci crescind pintre mirosuri de uleiuri si trebentina,  in sunetul placut al corzilor de vioara si pian am fost fortata sa adopt aceasta latura a artelor si dupa terminarea liceului am incercat trei ani la rind la arte plastice sectia pictura unde din nefericire totdeauna eram  trecuita pe lista premiantilor neadmisi alaturi de baiatul lui Corneliu Baba, lucru ce m-a determinat sa-mi indrept pasii spre o alta arta caci asta stiam sa fac sa creez si sa desenez.
Sfatul tatalui meu de a combina desenul mamei si cu tehnica lui mi-au condus pasii spre facultatea de arhitectura Ion Mincu din Bucuresti .
In timpul scolii de arhitectura, am avut un curs deloc interesant, chiar plictisitor, unde anfiteatrul era tot timpul aproape gol, dar eu eram  nelipsita pentru simplu fapt ca proful de industriale semana cu actorul Anthony Quinn de care eram foarte indragostita. Nu stiu daca luam notite sau auzeam cea ce explica dar stiu precis ca ochii mei erau atintiti asupra lui ce pareau ca-i sorbeau cuvintele.
Asa ca Bunul Dzeu a crezut ca-mi place aceasta bransa si m-a aruncat acolo unde nu am lipsit niciodata, in industrie, proiectind fabrici de zahar si ulei ISPCAIA. unde am lucrat 2 ani, dupa care am facut intrerupere pentru cresterea copiilor pina la 7 ani.
Dupa 9 ani de ,,haus kiper", am decis sa reiau serviciul uitind de frumosul actor de care Bunul Dzeu m-a pedepsit, crezind ca de data aceasta visurile din scoala si creatia mea vor fi puse in aplicare, dar si de data aceasta tot Bunul Dzeu a decis pentru mine deschizind portile cosmarului aruncindu-ma in bratele centralelor pe gaz, carbune si nuclear, am spus cosmar deoarece toti specialistii eram obligati sa facem  prin rotatie asistenta de santier cite o saptamina, in mizerie, foamete si oameni veniti din toate colturile tarii fara educatie.
 
La virsta de 42 de ani viata mea a basculat brusc schimbind firul destinului, sotul meu a decedat lasindu-ma vaduva cu doi copii la virsta cind icepusera sa deschida ochii spre adolescenta, cu intrebari fara raspuns. Asa ca din fetita rasfata, delicata,si sensibila a trebuit sa devin femeia ,,FORTE" obligata sa inlocuiasca pe tatal iubit.
La trei luni dupa aceasta tragedie am parasit tara venind in Canada cu speranta ca toti trei vom  trece usor socul uraganului care ne-a devastat sufletele dar ne-am trezit intr-o tara rece, fara prieteni , familie, cu o alta mentalitate si in plina recesiune, poate cea mai mare si grea pe care a avut-o vreo data Canada...
In acest context singurul lucru ce mi-a ramas de facut era sa invat , deoarece meseria mea era moarta datorita ecologistilor care nu mai vroiau alte centrale ce poluau atit atmosfera cit si apele. Cum singurul lucru care-l stiam bine sa-l fac era desenul si ceativitatea m-am inscris la fac din Montreal program design vestimentar unde am abtinut un BAC ca stylist asfel indeplinindu-mi visul copilariei.
Am lucrat pe linga designeri importanti ai Montrealului reusind asfel sa capat o experienta si sa pot lucra pe cont propiu, chiar organizind doua defilee de moda care au fost foarte apreciate de public cit si de adversarii mei.
 
Curajul si nebunia mea a fost mare dar sunt foarte multumita atit de mine cit si de cei doi copii minunati care au cariere frumoase si bine asezati.
Sunt bunica cu doi nepotei ca voi toti, iar pentru ca timpul liber este lung , m-am gindit sa-mi utilizez cea ce parintii mi-au oferit PIANUL.
Asa ca dau lectii de pian celor care vor sa aibe o cultura muzicala, atit la copii cit si la adulti , adaugind astfel un surplus la pensie.
 
Georgeta Olaru - Coco Chanel 36